Am hoinarit pe alte platforme cautand sentimentul acela de inceput pe care l-am avut prima data cand am scris aici.
Un inceput este un inceput ,si ca orice altceva se pierde in amintiri.
Mi-au placut oamenii frumosi pe care i-am intalnit aici,mi-au placut cuvintele pe care le insiram aici,mi-a placut de mine candva si nu mai stiu.
Azi din demoisela pierduta intre cearceafuri de altfel am ajuns in sotia unui alt turc ,de data asta in Bruxelles mai tata.
Nu am mai vazut Romania de un an de zile ,dar nu-i duc lipsa,nu am mai vazut familia,insa ii duc lipsa.
Azi scriu despre el si noaptea trecuta.
Despre cum ii caut picioarele cand dorm,despre cum imi cauta picioarele cand doarme ,sa se inclesteze in mine,caci deja restul le avem dinainte de a dormi inclestate.
Mi-a fost dor sa ma confesez tie Weblog,esti sau ma rog ai fost primitiv in comparatie cu alte platforme,dar ce poate fi mai sexy decat simplitatea.
E deajuns o foaie si un pix virtual ,in final nu e nevoie de altceva ca sa poti scrie.